Un pic de context înainte de un articol lung.
La începutul lunii martie, Comisia de Etică, Statut și Regulament (CEDS) a publicat o decizie referitoare la sesizările privind depășirea atribuțiilor statutare de către membri ai Consiliului Director și de către Comisarul Internațional în mod specific. Sesizarea a fost formulată de către un membru al organizației.
Prima sesizare a fost formulată în martie 2025 unde s-a semnalat limitarea unor categorii de participanți la evenimentul Lumina Păcii 2024 și limitarea participării la evenimentele viitoare dedicate roverilor (seniorilor). A doua sesizare a fost formulată în noiembrie 2025 și se semnala repetarea posibilei depășiri a atribuțiilor CD în cazul evenimentului Lumina Păcii 2025. Ambele sesizări vizau aceiași membri ai CD (chiar și cei mai noi membri ai CD) și în mod specific Comisarul Internațional.
Documentul integral poate fi consultat aici pe platforma membri.scout.ro în fișiere, decizia nr 17. (decizie publicată în martie 2026)
Decizia pe scurt zice așa: chiar dacă CD decide componența contingentelor conform Statutului și Regulamentului, procedura concretă despre cum se constituie contingentele (care sunt criteriile de participare, cum se impun sau nu criterii suplimentare, ce ramuri de vârstă pot participa sau cum se aleg cercetașii ca parte dintr‐un contingent) nu este suficient reglementată în Statut și Regulament și deci CD aprobă doar componența și aparent nu ar avea nici un rol în evaluare. Decizia ia în calcul și că în Regulament este un drept al membrilor titulari de a participa la activități cercetășești și că orice condiție suplimentară față de cele impuse de organizatorii evenimentelor internaționale poate fi interpretată ca sancțiune de către membri.
Practic, decizia CEDS menționează că impunerea unor criterii suplimentare la participarea la evenimentele internaționale față de cele menționate de către organizatori, pot fi interpretate ca sancțiuni și astfel CD și-a depășit atribuțiile, însă CEDS decide totuși că nu se pot aplica măsuri disciplinare pentru CD.
Consiliul Director a primit această decizie și a rămas cu niște neclarități, chiar dacă am cerut o întâlnire de clarificare, în care să discutăm pe baza deciziei, pentru a putea înțelege pe deplin lucrurile. Nu ne este clar dacă modul în care CD a interpretat aceste aspecte ale Regulamentului ONCR este greșit și trebuie schimbat și cum trebuie schimbat, nici dacă CD a greșit sau nu. Astfel că am decis să contestăm / să cerem o reanaliză a acestei Decizii a CEDS în speranța de a clarifica toate elementele.
Contestație / cerere de reanalizare a Deciziei nr. 17 din 06.03.2026
Subsemnații, membri ai Consiliului Director al Organizației Naționale Cercetașii României, formulăm prezenta contestație împotriva Deciziei nr. 17 din 06.03.2026, emisă de Comisia de Etică, Disciplină și Statut, prin care s-a reținut, în esență, că anumite decizii ale Consiliului Director privind participarea la evenimente internaționale ar reprezenta o depășire a atribuțiilor statutare.
Decizia susține că termenul „aprobă” ar indica doar o competență de validare a unei propuneri, nu și o competență de definire a criteriilor generale, a profilurilor sau a structurii de participare.
Aprobarea componenței unui contingent, mai ales într-un context internațional în care organizația răspunde instituțional pentru reprezentare, siguranță, echilibru de vârstă, roluri educaționale și asumare operațională, nu poate fi redusă la un simplu act mecanic de confirmare formală. În mod firesc, aprobarea presupune o evaluare reală a componenței propuse și al adecvării acesteia la scopul participării. A spune că CD poate doar bifa sau respinge, fără niciun fel de apreciere asupra structurii și adecvării contingentului, golește de conținut atribuția statutară de aprobare.
Considerăm că această interpretare este excesiv restrânsă și contravine practicilor și responsabilităților organizaționale recunoscute și practicate la nivel internațional. Menționăm expres că interpretarea trebuie să fie realistă, bazată pe regulile care guvernează mediul privat, și nu pe modelul instituțiilor publice, pentru a permite organizației să funcționeze operativ și responsabil ca o structură a societății civile.
Ceremonia de distribuire a Luminii Păcii din Austria este un eveniment public, organizat de către cercetași, care însă nu are acces restricționat pentru cercetași.
Spre deosebire de evenimentele internaționale clasice, înscrierile pentru acest eveniment specific menționează doar delegația oficială a ONCR care are rolul de a prelua lumina și mesajul de pace și de a le aduce înapoi în comunitățile din România. Evenimentul în sine rămâne deschis oricărei persoane care vrea să participe. Astfel că nu există vreo restricție din partea organizatorilor.
Delegația României și deci partea de reprezentare a organizației în relație cu orice entitate, rămâne responsabilitatea explicită a Consiliului Director.
Un context oarecum similar este Conferința Mondială sau Conferința Europeană, unde este responsabilitatea explicită a Consiliului Director de a alege reprezentanții ONCR. Într-un astfel de context responsabilitățile la eveniment nu sunt doar unele de reprezentare a organizației, ci și de exprimare a votului, cunoașterea informațiilor despre istoricul rezoluțiilor, relațiile dintre organizații și obiectivele / direcțiile strategice.
Luând în calcul Decizia 17, într-un astfel de caz, nici pentru delegațiile de reprezentare la Conferințe nu poate alege CD reprezentanții ONCR, nu poate pune criterii și condiții pentru această reprezentare?
În contextul a ceea ce numim roveri, aceștia au definiții diferite în Europa / nivelul Mondial în ce privește limitele de vârstă, în general sunt acceptați ca fiind ultima ramura de vârstă a sistemului pedagogic. Armonizarea ramurilor de vârstă la nivel european este ceva ce ține mai repede de cooperarea internațională, nu de drepturile individuale ale membrilor.
Întrucât nu toate țările definesc ramura de vârstă roveri la fel și există vârste diferite, organizatorii de evenimente pentru roveri folosesc limite de vârstă cuprinzătoare, dar definiția evenimentelor este în general pentru roveri.
De observat ca limitele de vârstă pentru roveri diferă în funcție de context. În cazul ultimului World Scout Moot care a fost un eveniment mondial, roverii au fost definiții ca 18+, în timp ce la Roverway, un eveniment al Regiunii Europene, roverii au fost definiți ca 16+.
Astfel că rămâne responsabilitatea Consiliului Director de a se asigura de accesul cercetașilor la programe educative potrivite nivelului lor de dezvoltare conform programului cercetășesc actual cât și pentru a oferi accesul la o experiență în siguranță pe tot parcursul evenimentului, datorită formatelor lor (dedicate adulților și/sau minorilor).
În același timp, considerăm relevant ca organizația să își păstreze capacitatea de a adapta aceste criterii în funcție de etapa de dezvoltare organizațională și de prioritățile strategice asumate de către Adunarea Generală. Astfel, în anumite contexte, pot fi necesare criterii diferențiate care să încurajeze participarea unor categorii specifice (de exemplu, ramuri de vârstă subreprezentate, lideri în formare sau Centre Locale în dezvoltare), fără ca acest lucru să contravină principiilor generale, ci dimpotrivă, să sprijine atingerea obiectivelor organizației pe termen mediu și lung.
Multitudinea de evenimente și posibilitatea oricărui organizator de evenimente de a-și defini limitele ramurilor de vârstă face complicată și ineficientă definirea unor criterii general valabile în regulamentul organizației care să acopere toate potențialele criterii de participare la evenimente.
Ca exemplu concret, parte din evenimentele WOSM au mențiuni specifice în acest sens ”As a result, each partner organisation sets specific participant requirements and selection criteria.”
Decizia 17 spune că stabilirea unor criterii suplimentare pentru participarea la evenimente încalcă dreptul membrilor de a participa la activități.
Dacă ONCR (sau alți actori) nu au drept de decizie pe strategia de participare la evenimente internationale, înseamnă asta că organizatorii de evenimente din ONCR, în baza aceluiași argument, nu pot organiza activități dedicate unui număr limitat de ramuri de vârstă, întrucât ar încălca dreptul unor membri de participare? Aceeași întrebare se aplică și în contextul unui număr limitat de locuri pentru o activitate. Faptul că o activitate/ un eveniment are un număr limitat de locuri de participare încalcă drepturile membrilor de a participa?
Mergând mai departe pe lipsa unor criterii specifice din Statut / Regulament, această interpretare înseamnă că practic toate evenimentele Centrelor Locale sunt deschise nu doar tuturor ramurilor de vârstă din Centrul Local ci și tuturor cercetașilor din ONCR? În interpretarea curentă, organizarea de către ONCR a unei Jamboree pentru temerari și eXploratori sau pentru eXploratori și seniori este o încălcare a drepturilor celorlalte ramuri de vârstă și constituie o potențială sancțiune asupra lor prin faptul că nu sunt invitați să participe?
În interpretarea curentă să înțelegem că nepermiterea participării la astfel de evenimente / organizarea evenimentului ca fiind deschis doar unor ramuri de vârstă ar putea constitui o potențială sancțiune asupra cercetașilor cărora nu le este permisă participarea?
În ce măsură poate, în urma deciziei 17, CD prin DI, CD singur, sau Centrele Locale, să pună criterii nemenționate în statut / regulament pentru activități, fără schimbarea statutului și regulamentului?
În ce măsură poate CD să stabilească criterii de departajare care să nu fie considerate a încălca dreptul de participare al cercetașilor la evenimente în condițiile în care sunt mai puține locuri decât participanți? N-ar fi și ele văzute ca forme de sancțiune?
O astfel de situație fiind des întâlnită în evenimentele cercetășești unde există locuri limitate de participare pentru organizațiile membre, atât la nivel de reprezentanți cât și la nivel de contingente. (Avem exemple concrete ca Roverway 2024, unde după înscriere și plată a taxelor de participare toate organizațiile participante au fost nevoite să își scadă numărul de participanți în contingent la un număr sub 100, sau ca Forumul de Comunicare, Agora sau The Academy unde în general avem 1-2 sau 3 locuri pentru fiecare organizație). Există suficient de multe astfel de evenimente care nu vin ele însele cu criterii specifice de departajare ci este în responsabilitatea Organizațiilor participante să impună astfel de criterii și să aleagă participanții potriviți pentru fiecare eveniment în parte.
Se pune astfel întrebarea: dacă criteriile obiective (vârstă, experiență, responsabilitate) sunt considerate restricții, atunci CD și Centrele Locale nu ar mai putea organiza niciun eveniment cu selecție necesară, ceea ce ar paraliza activitatea organizației.
Membri au și dreptul să-și asume responsabilități la toate nivelurile organizației – înseamnă asta că în lipsa unor criterii specifice în Statut / Regulament (spre exemplu cum e la SfH), Consiliul Director nu are posibilitatea statutară să selecteze persoanele potrivite pentru astfel de roluri?
În lipsa unor criterii explicite, în ce formă poate Consiliul Director să stabilească criterii de participare la selecție și criterii de departajare? Spre exemplu, dreptul de a-și asuma responsabilități la toate nivelurile este oferit tuturor membrilor titulari, indiferent de vârstă. Înseamnă asta că stabilirea de către Consiliul Director a unui criteriu de vârstă pentru ocuparea unui rol încalcă dreptul membrului titular? În același raționament, poate Consiliul Director să numească direct, fără concurs, persoane în poziții de responsabilitate, fără să aducă atingere la acest drept al membrilor?
Interpretarea reținută de CEDS nu privește doar speța punctuală, ci are efecte mult mai largi asupra întregii arhitecturi de guvernanță a ONCR.
Dacă se acceptă teza potrivit căreia Consiliul Director poate exercita numai atribuțiile expres enumerate textual, fără posibilitatea de a adopta măsuri organizatorice implicite, atunci un număr semnificativ de practici decizionale curente și istorice ale ONCR ar deveni, cel puțin teoretic, contestabile. Același raționament s-ar răsfrânge și asupra structurilor locale, care au, de regulă, și mai puține competențe formularguate exhaustiv în textele statutare.
O asemenea schimbare de paradigmă nu poate rezulta dintr-o interpretare incidentă într-o speță punctuală, fără o analiză instituțională explicită, coerentă și predictibilă a consecințelor. Chiar Decizia nr. 17 recomandă clarificarea ulterioară a regulamentului, ceea ce confirmă că problema reală este una de reglementare insuficientă, nu una de evidență juridică absolută.
Menținerea Deciziei 17 în forma actuală creează incertitudine organizațională, riscuri operaționale și riscă să paralizeze practica de selecție și participare a evenimentelor internaționale și de altfel, funcționarea întregii organizații, dacă luăm în considerare atribuțiile unui CCL.
Consiliul Director consideră că ar trebui să aibă competența de a stabili criterii obiective de participare, în concordanță cu statutul, siguranța și scopul educațional al organizației, până la completarea clară a regulamentului de către Adunarea Generală.
Consiliul Director contestă argumentarea și concluziile Deciziei nr. 17 ca fiind insuficient argumentate și / sau argumentate pe interpretări cu valoare de direcție strategică / decizională a principiilor legale care se aplică modului în care ar trebui să funcționăm când vine vorba de delegarea atribuțiilor. Astfel de modificări ar necesita clarificări și schimbări organizaționale profunde, așa cum argumentăm mai sus, dar și o despărțire de cutuma curentă – în lipsa unui vot al Adunării Generale, acceptată până acum în organizație, cu implicații serioase la nivel național și local.
Solicităm CEDS:
- Re-analizarea argumentării și a recomandărilor Deciziei nr. 17, luând în considerare argumentele de mai sus
- Oportunitatea unui dialog ÎNAINTE de publicarea oricărei Decizii care implică Organizația, în așa fel încât să putem să evităm sincope în funcționarea structurilor naționale sau locale în urma adoptării unei decizii
- În cazul menținerii recomandărilor
- Menționarea expresă a faptului că problematica identificată reclamă intervenție normativă a Adunării Generale / completare regulamentară, pentru a delimita clar:
- rolul Centrului Local,
- rolul Comisarului Internațional,
- rolul Consiliului Director,
- criteriile și procedura de constituire a contingentelor;
- Suspendarea efectelor interpretative generale ale Deciziei nr. 17 până la clarificarea normativă, pentru a evita blocaje operaționale și contestarea în lanț a unor decizii curente ale structurilor de conducere.
- Răspunsul argumentat la întrebările ridicate în contestație cu privire la modul în care trebuie interpretată capacitatea structurilor de conducere naționale sau locale de a lua decizii specifice cu privire la drepturile generale ale membrilor, așa cum sunt ele exprimate acum în Statut și Regulament.